Nu-mi imaginez că fanii genului mai au nevoie de detalii privind identitatea acestui autor. Însă eu mă adresez acum în special celor care au pus, ca și mine, acest gen literar între paranteze și ar putea avea curiozitatea de a-l încerca, în sfârșit (și merită!).  Pentru aceste persoane, notez că Arthur C. Clarke a fost un împătimit al științei, un om cu o pasiune vie și constantă pentru zborurile spațiale, o persoană adânc fascinată de tehnologie și de capacitatea sa de a-l propulsa pe om peste condiția sa efemeră.

Eu fac liste de lecturi recomandate pentru copiii mei. Nu-mi place să mă bazez pe școală în privința cititului. Cititul e prea prețios ca să devină o corvoadă scolară, iar vremea în care lectura era o alternativă la îndemână pentru a petrece într-un mod interesant și incitant orele copilăriei a trecut. N-aș fi vrut să treacă, dar constat că nu-mi folosește să rămân agățată în contextul în care s-a desfășurat copilăria mea; să regret vremurile dinainte de internet, să blamez tehnologia, să mă opun, să le-o interzic nu-i ajută cu nimic pe copiii mei nici să iubească lectura, nici să înțeleagă de ce e prețioasă. Dimpotrivă, nu face decât să mă poziționeze față de ei în postura ”generației vechi”, acea generație rigidă, robotizată în clișee, nedornică să se confrunte cu propria ipocrizie, să-și mai chestioneze și scuture de praf rutinele sau chiar valorile; generația aceea a cărei platitudine și falsitate o sesizează acut toți adolescenții tuturor timpurilor și pe care ei vor să o expună, să o zguduie ca să-și creeze universul lor proaspăt, (mai) adevărat.