De la statuie la piatră

„Jose Saramago spunea ca trebuie sa fim grijulii cu cartile, fiindca ele poarta inauntrul lor un om, pe autor. Cartea aceasta este o casa locuita, la superlativ, de autor. In ea se afla indoielile si uimirile lui, dezvaluirile lui si deopotriva satisfactia intima de a vedea cum opera creste alaturi de fiinta umana, care intr-o zi s-a decis sa scrie ca sa inteleaga si ca sa fie indragita.” (Pilar del Rio)

„[De la statuie la piatra]… este si o forma de a ne exprima recunostinta fata de ginditorul care a fost Saramago, pentru care scrisul, mai mult decit o activitate pur fictionala, este dictat de nevoia de a cerceta destinul umanitatii, pasiunile si furiile care o determina, adoptind o perspectiva care oscileaza intre prezent si trecut, cu un puternic accent etic si ideologic, pe linga cel afectiv, si aflindu-se intr-o cautare neobosita, de cele mai multe ori dureroasa, a unui raspuns.” (Giancarlo Depretis)